| Targul Olarilor Editia a 43~a Sibiu 2009 |
|
Astăzi, România se bucură de reputaţia de a fi conservat, cel mai deplin – pe plan european – tehnica şi arta olăritului tradiţional. Oraşul Sibiu este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate oraşe istorice din România şi Europa. Cetatea medievală a Sibiului, rămasă intactă după două războaie mondiale şi neatinsă de regimul comunist, păstrează încă spiritul şi atmosfera secolelor de mult apuse.''Târgul Olarilor'', târgul ceramicii populare organizat anual la Sibiu, a ajuns la vârsta deplinei maturitãţi. Anul acesta, la cea de-a 43-a ediţie, ca de fiecare datã de peste patru decenii încoace, se desfăşoară „la timpul lui”, adicã în prima sâmbătă şi duminică a lunii septembrie, în 5 şi 6 septembrie. Este una dintre cele mai prestigioase manifestări, care îşi propune conservarea şi promovarea valorilor artei populare tradiţionale a olăritului. Sibienii se mândresc cu Târgul Olarilor, tocmai pentru că ideea organizării acestui gen de târg nu este de dată recentă. Secole de-a rândul s-au oferit spre vânzare la Sibiu, ca şi în alte oraşe din ţară, în zilele de târg, obiecte de olărie. Deschis iubitorilor de artă populară tradiţională încă de la primele ore ale dimineţii, târgul anual al olarilor reuneşte în acest an meşteri autentici, din centrele cele mai vestite ale ţării. Organizatorii au invitat la Sibiu meşteri olari din întreaga ţară, reprezentanţi ai celor mai renumite centre de olărit din România : Horezu, Vladeşti, (Vâlcea), Oboga şi Vădastra (Olt), Baia Mare (Maramureş), Rădăuţi, Marginea (Suceava), Obârşa (Hunedoara), Corund (Harghita), Sfântu Gheorghe (Covasna). Aceştia sunt olari care păstrează intact meşteşugul adevărat, aşa cum l-au primit, o dată cu învârtitul roţii, de la strămoşii lor. Ceramica populară este definită drept „cea mai veche întrebuinţare, pe deplin conştientă şi calculată, pe care omul a dat-o unei transformări chimice”. Prelucrarea ceramicii, pentru a obţine instrumentarul de uz gospodăresc sau obiectele de decor, a fost pe teritoriul României, încă din neolitic, cea dintâi şi cea mai importantă „industrie casnică”. Olăritul, meşteşug de tradiţie milenară, a fost şi continuă să fie în anumite localităţi din România o activitate prosperă pentru o parte dintre meşterii locali. Din vremuri îndepărtate, olarii s-au recrutat din rândul agricultorilor care învăţau să modeleze vase doar ca activitate complementară. Treptat, în arta olăritului s-au specializat cei mai talentaţi locuitori ai satelor, ei reuşind să se impună prin meşteşugul pe care l-au preluat în familie de la parinţii şi bunicii lor. Olarii îşi pot valorifica în cadrul târgului cele mai autentice lucrări, trezind astfel interesul orăşeanului pentru arta populară, acesta intrând în contact cu atmosfera târgurilor breslaşilor de odinioară. Târgurile tradiţionale din trecut se deosebesc, în anumite privinţe, de cele de astăzi: prin spontaneitatea lor, prin predominarea vaselor de larg consum şi prin faptul că mulţimea cumpărătorilor formau „juriul”, bazându-se pe experienţa proprie şi pe puterea de înţelegere a artei populare. Vasele de larg consum, după cum trădează şi numele lor, trebuiau să fie bune şi uşor de folosit, să absoarbă apa, să fie stabile şi să corespundă pretenţiilor igienice, dar pe lângă aceste însuşiri funcţionale trebuiau să placă ochiului şi să încânte sufletul. Acum asistăm la un fenomen de marketizare a tradiţiilor, care este universal şi care reprezintă o adaptare a meşteşugarilor la condiţiile actuale de piaţă. Amatorii de artă autentică şi colecţionarii, sunt gata să caute în noianul de lut ars sub diferite chipuri, obiectele cele mai migălos lucrate, motivele mai puţin cunoscute, culorile naturale, liniile măiestrit pictate, în sfârşit, unicatele ce le-ar prinde bine într-o colecţie ca a lor. Cei care au admirat şi cumpărat piesele unicat ale olarilor de renume au învăţat că poţi descifra istoria unei comunităţi din însemnele inscripţionate pe vas. Târgul a devenit în scurt timp o tradiţie. Timp de 2 zile, Piaţa Mare a Sibiului e gazdă bună pentru olari cu renume din vetre vechi din ţară Astfel, ea va reveni la funcţia sa primară, cea de târg. Olarii îşi întind marfa şi sunt gata să le explice muşteriilor cum se plămădeşte lutul şi prin ce miracol ies din mâinile lor oale, ulcioare şi farfurii atât de mândre. Mărturiile olarilor şi ale celor care vor participa la acest eveniment vor evidenţia şi conferi pe deplin importantă acestei manifestări pe multiple planuri: istoric, social, tradiţional, comercial, profesional, psihologic. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|
