| Pregatirea unui esec |
|
Toate încercările de a remedia deficite, de a contacta împrumuturi şi a renegocia acorduri nu sunt altceva decât eşecului unei politici de guvernare. O guvernare care şi-a propus să limiteze efectele unei crize financiare şi economice pe care desigur nu a determinat-o şi de care nu e vinovată. Dar de care este responsabilă. Responsabilă în sensul în care de opt luni acordul cu FMI este principalul dacă nu singurul act important de guvernare. Acordul a limitat efectele financiare ale crizei şi a adus o anumită stabilitate bugetară. Dar, evident, nu a fost suficient. Starea economiei a fost de la o lună la alta mai proastă şi încă nu se întrevede o îmbunătăţire.Starea finanţelor ţării nu a putut decât să urmeze ritmul împiedicat al economiei. Pe şase luni, guvernul a încercat să prezinte lucrurile în termeni liniştitori. De fapt, în timp ce economia gâfâia din greu, guvernul nu a făcut altceva decât să prezintă lucrurile în termeni liniştitori şi să se contreze pe mize mici între componenta PD şi cea PSD a guvernului. La şase luni, Ministerul Finanţelor a venit cu datele unui deficit în linie cu prevederile acordului, dar un deficit tras în temă, apărut ca urmarea unor plăţi împinse spre trimesterele următoare pentru a da bine în poză. La fel şi veniturile bugetare au fost aduse la un minus 5% faţă de anul trecut. Neaşteptat de bune, la prima vedere, dar dacă se adaugă deflatorul PIB anual de vreo 10 procente, scăderea corelată este una realistă de 15%. Extrapolând această evoluţie rezultă un minus de vreo 4 miliarde de euro la buget pentru anul acesta, un minus care spune clar că politica stabilităţii pe care guvernul şi-a propus-o a eşuat. De ce? Primul răspuns ţine de incapacitatea de a determina gravitatea crizei şi a efectelor ei în economia românească. Cea mai bună imagine a acestui eşec este dată de prăbuşirea efectivă a comerţului. Şi dincolo de această ajustare burscă şi dureroasă a economie binevenită din considerente macroeconomice pentru regăsirea unor echilibre, ea spune multe despre starea economiei incapabile să mai facă paşi înainte şi să plătească taxe şi impozite. Comerţul aducea şi tva şi permitea profituri, ambele componente de bază ale fiscalităţii fiind dramatic afectate. Apoi vine eterna indecizie guvernamentală. În opt luni, guvernul nu a luat nici o măsură de reformă reală a sectorului public deşi ştia de la bun început că aici este o problemă reală. Legea salarizării unice a fost întocmită de la considerente total greşite – în formula negociată este nevoie de o creştere a ponderii cheltuielilor cu salariile – iar restructurarea aparatului public a bătut pasul pe loc. Premierul Boc nici nu ştia numărul agenţiilor până când nu a venit Fondul, şi iată, cu reprezentanţii lui prin preajmă a anunţat restructurări. Nu în ultimul rând eşecul poate fi pus şi pe lipsa măsurilor anticirză. După lungi discuţii cu patronatele şi cu mediu de afaceri, nu s-a găsit nici o măsură funcţională importantă. Deşi la modul cum arată finanţele ţării. La lipsa de imaginaţie guvernamentală şi la presiunile la care este supus bugetul, este de mirare că nu avem un TVA mărit sau o renunţare de jure la cota unică. Întrebarea este dacă a doua tranşă de la Fond în actualele condiţii nu face decât să mai prelungrească cu 1,9 miliarde de euro, perioada de indecizie şi nehotărâre actuală. Cum banii vor intra direct la buget, posibilitatea de a trage de timp este reală. O tragere de timp fără sens în fond, pentru că, din noiembrie încolo, nu mai există nici o posibilitate de a câştiga timp iar economia europeană şi apetitul pentru risc nu se vor corecta până atunci pentru a trage cumva economia. Guvernul a propus un nou calendar cu termene clare şi precise, dar divergenţele din coaliţie fac greu aplicabile noile termene. Guvernul însă este condamnat să acţioneze. Costurile crizei au fost plătite până acum doar de mediul privat. Şi au fost plătite substanţial cu peste 200 000 de şomeri şi scăderi de venituri de 10-15%. Faptul că aceste ajustări nu au ajutat prea mult economiei vine din accea că pe partea componentei publice nu s-a întâmplat nimic: nici şomeri, nici reduceri de venituri! De fapt, marea dramă a guvernării româneşti este că s-a produs o ruptură irevocabilă între sectorul public, protejat, ineficient şi obez, şi sectorul privat, tensionat, expus şi suferind. Avem un guvern doar pentru administrarea status quo-ului sistemului public iar formula finanţării deficitului cu banii FMI pentru pensii şi salarii confirmă încă o dată faptul că guvernarea în România a ajuns să fie un exerciţiu discriminatoriu, deci incorect. Sursa: Rondul de Sibiu |
| < Precedent | Urmator > |
|---|
|
COPYRIGHT IMAGINI SIBIU360.RO: Media Serv SRL va autorizeaza sa accesati si vizualizati materialele prezentate pe portalul www.sibiu360.ro doar in scopuri personale si pentru uz necomercial. (NU aveti permisiunea de a vinde sau a modifica materialul, a-l expune public, a-l distribui sau a-l folosi in orice alt mod, in scopuri publice sau comerciale.). Aici se exclud materialele care au primit acordul explicit al Media Serv SRL, pentru utilizare in scop comercial. Continutul acestui portal (textele, design-ul, fotografiile precum si toate celelalte materiale sunt protejate de legea dreptului de autor (copyright), cu privire la drepturile de proprietate intelectuala. Vizitarea acestui portal presupune luarea la cunostinta a continutului acestui document, respectarea acestuia si asumarea raspunderii in cazul incalcarii conditiilor de utilizare. In acest sens va recomandam sa cititi: LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996, Legea nr. 365 din 7 iunie 2002, Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001, privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Va rugam sa cititi cu atentie termenii de utilizare ai site-ului. |
